Seceta, razboi si preturi mari la energie! Adevarul despre cum ne vom descurca cu mancarea in acest peisaj apocaliptic – interviu cu Daniel Botanoiu, presedinte Asociatia Fermierilor din Romania

151

Sorin Manea: Buna ziua, dragi prieteni! Suntem alaturi de Daniel Botanoiu, presedintele Asociatiei Fermierilor din Romania si discutam acum, iata, e toamna, discutam despre rezultatele acestui an agricol, care a fost supus la fel si fel de provocari. Dupa pandemie a venit razboiul. Dupa razboi a venit o seceta si, iata-ne, suntem in situatia aceasta. Cum caracterizati acest an agricol?

Daniel Botanoiu: Inainte sa va raspund… Multumesc pentru invitatie. E bine ca va aruncati un ochi critic asupra sectorului agricol romanesc si e bine sa o faceti cat mai des, pentru ca agricultura si sectorul agricol, agroalimentar romanesc este ceea ce punem pe masa, teoretic, de trei ori pe zi si incepem cu „a”. Motiv pentru care e bine ca ati venit si ati venit in locul in care trebuie. Ca sa va raspund la intrebare… Un an dificil, un an dificil. De ce? Toamna anului trecut, atunci cand au fost semanate graul, rapita, orzul. Sigur, a fost un an secetos, un an care nu a permis executarea lucrarilor de calitate in toate regiunile Romaniei. Pe parcursul iernii, daca va amintiti si cred ca o faceti foarte bine, stiti ca a fost o iarna blanda, lipsita de precipitatii. Ca sa va faceti o imagine, jumatate din necesarul de precipitatii care in alti ani cadea pe tot ceea ce inseamna zona agricola s-a intamplat anul asta, deci e jumatate din jumatate. Motiv pentru care plantele supuse acestui stres… Lipsa apei, temperaturile ceva mai ridicate, unele au pornit in vegetatie, altele au fost stresate foarte mult… Si a venit primavara. Primavara, iarasi o primavara secetoasa pe ici pe colo, cu anumite cantitati de de precipitatii, dar slabute din punct de vedere cantitativ. Sigur, ca nu a facut ca rezultatele sa fie extraordinare, dar cu efortul fermierilor, cu investitiile, cu investitii in tehnologie s-a reusit acel, acele productii relativ bune in cazul graului, adica a fost numai o diminuare de doua milioane si jumatate de tone fata de productia anului anterior, adica undeva la 8 milioane jumatate noua milioane de tone de grau, ceea ce asigura un confort necesar daca, evident, la nivel national suntem extrem de inteligenti, daca stim sa pastram aceasta marfa la nivel national, astfel incat romanii sa se bucure de o paine de calitate si o paine care sa aiba un pret normal, spun eu. Nu stiu, nu am definitii sau nu am predefinitii in care sa spun ridicat s-au coborat.

Producatorul roman, mai amenintat de politicile agricole si energetice decat de razboi

Sorin Manea: Ca sa concluzionam… Aceste rezultate acopera atat consumul intern, cat si contractele de onorat pentru export… pentru producatorii romani?

Daniel Botanoiu: In cazul graului, da, ideea este ca discutam de o piata, asa cum ati sesizat si dumneavoastra, o piata dezechilibrata cu acest razboi care, iacata, nu si-a gasit finalitatea inca. Cu aceste miscari de marfuri dintr o parte in alta, miscari care ating piata europeana, pentru ca, trebuie sa fim realisti, tot ce vine din afara spatiului comunitar la ora actuala isi gaseste sau nu bresa in piata romaneasca, care este o piata ce face parte din spatiul comunitar, motiv pentru care exista un dezechilibru major pe piata intre ceea ce inseamna costul input-urilor foarte mari, deci exagerat de mari. Si aici va dau pretul, va dau exemple, pretul ingrasamintelor, energia, motorina, tot ceea ce utilizam in acest domeniu, care, va marturisesc, nu am vazut cresteri spectaculoase niciodata de maniera aceasta. Dupa aceea o piata dezechilibrata, pentru ca vedeti, pretul graului care urca, dupa aceea, iarasi coboara, in functie de iesirile pe care le au atat Rusia, cat si Ucraina, cantitatile pe care le scot, posibilitatile pe care le au de export pe piata internationala, fac ca aceste dezechilibre sa duca practic la o lipsa de predictibilitate a fermierilor… fermieri romani, motiv pentru care trebuie sa existe niste masuri de sprijin aici. Trebuie sa existe masuri care au fost luate in alte state europene si va dau exemplul Sloveniei, care in ultima perioada, si Slovacia, au tendinte de genul asta… Si Ungaria si Polonia, incearca sa-si mentina cantitatile de grau necesare pentru consumul national prin diferite parghii si cred ca lucrul acesta poate fi facut. Nu sunt adeptul rezervei nationale, nu stiu ce…, sunt adeptul unor masuri care, evident, pe perioada limitata, atat timp cat exista acest conflict, ele sa functioneze si sa permita practic intrarea entitatilor nationale in acest mecanism de sustinere a fermierilor, astfel incat sa existe aceasta predictibilitate, pentru ca nu este suficient numai sa ii platesti in avans fermierului roman sa ii dai aceste ajutoare, ci trebuie sa fie si un mecanism care sa-l protejeze, pentru ca, stiti foarte bine, cel mai greu astazi nu este sa produci, este sa vinzi. Si aici cred ca…

Vin scumpiri: Pretul la energie se va repercuta automat in pretul produselor

Sorin Manea: Pornind de la ideea asta cu predictibilitatea si cu razboiul care e la granitele Romaniei, care a afectat si Ucraina, unul dintre cei mai mari producatori de cereale din zona Europei…, cel mai mare. Cum putem vedea in viitor partea asta de panificatie? Pornind de la premiza ca majoritatea romanilor primul lucru pe care-l pun pe masa este painea. Cum putem prezice pentru perioada urmatoare, spre exemplu, pretul painii, mai ales ca urmeaza o iarna in care silozurile trebuie sa tina grau cu niste costuri? Gazul este, asa cum stim, in continua crestere si la mare cerere in perioada asta. Cam care este predictibilitatea pentru urmatoarele luni privind pretul produselor de panificatie?

Daniel Botanoiu: Ideea este urmatoarea ca sa existi in piata, sa existi in piata, fie ca esti producator, ca esti producator de paine sau producator de grau, trebuie practic sa ti recuperezi cheltuielile de productie, pentru ca daca nu-ti recuperezi cheltuielile, asta inseamna faliment. Motiv pentru care nu producatorul castiga in toata ecuatia asta, ci, nici macar consumatorul nu castiga intr-o astfel de ecuatie, ci acest lant care este foarte lung, adica de la productie pana la consum, stiti foarte bine, sunt tot felul de intermediari care vand fie grau, fie faina, fie paine congelata, deci tot felul de acte de comert care se deruleaza si sunt purtatoare de practic, de profit, ca sa spun asa. Deci, revin la ideea mea initiala, si va spun prin acest mecanism de sustinere, adica sa poti sa mentii aceasta cantitate de grau in tara, pentru ca consumul anual, in cazul Romaniei, undeva la trei milioane jumatate de tone. Haideti cu samanta, cu asta sa ajungi undeva la 4 milioane, dar macar doua milioane jumatate de tone sa avem posibilitatea sa le retinem la nivel national, sa se plateasca un pret corect fermierului, iar pe de alta parte, ca sunt dezechilibre majore in piata, automat aceste cantitati de grau sa fie puse pe piata. De ce? Sa existe predictibilitate si in cazul morarilor, brutarilor, producatorilor de paine, pentru ca, stiti foarte bine, dezechilibrul in sistemul energetic este major. Deci, de aici au pornit, au pornit toate aceste neajunsuri, pentru ca nu ai decat doua masuri. Fie sa revii la faza initiala, in care costul energiei sa fie cel pe care il stim inainte de liberalizare, fie sa maresti veniturile consumatorului, astfel incat sa si permita sa plateasca pe paine un pret mai mare. La toate produsele sa stiti ca se va repercuta acest pret mare al energiei. Il veti regasi in produsul finit, ca nu ai cum altfel. Deci tu trebuie sa iti recuperezi niste cheltuieli pe care le-ai facut, motiv pentru care, sigur ati sesizat corect ca perioada depozitarii cerealelor o sa fie niste costuri care sunt mult mai mari decat erau pana acum. Eu nu sunt foarte sigur ca vom avea energia necesara tot timpul, astfel incat sa mentin in conditii foarte bune aceasta marfa. Pentru ca, ati auzit si dumneavoastra, sunt notificari trimise de furnizorii de energie care le spun producatorilor: „Vedeti ca de la 1 octombrie nu vom mai furniza energie, de la 15 octombrie nu vom mai furnizam”. Si sfatul meu este ca producatorul, deci clientul acestei societati furnizoare de energie, sa nu cedeze asa usor, pentru ca este simplu spui du-te la FUE, exista furnizorul unic de energie, duceti-va acolo si platiti acelasi pret si nu stiu ce. Deci asta nu este un lucru normal sa se intample asa ceva? Pentru ca tu, in momentul in care ai semnat un contract cu mine, chiar daca legea iti permite printr-o notificare, tu trebuie practic sa ai grija sa ma duci pana la final, pentru ca eu nu pot acum sa fac un contract, sa gasesc un furnizor care sa imi dea energie si sa pot sa continui ceea ce stiti foarte bine. O pastrare corecta. Ca daca graul nu-l tii corect intr-un siloz, el se strica, la fel si porumbul si floarea soarelui, la fel si uleiul. Tot ceea ce inseamna produs agroalimentar, pentru ca practic graul sau porumbul inseamna viata.

Degeaba investim in irigatii daca nu avem de unde lua apa

Sorin Manea: As vrea sa va pun doua intrebari,.. In acelasi timp. Prima intrebare este referitor la seceta din acest an, care sunt culturile cel mai grav afectate? Si a doua intrebare este cine a fost vinovat sau cine se face vinovat pentru faptul ca nu s-au luat masuri astfel incat sa nu vedem imagini de genul celor in care culturile de porumb pur si simplu nu mai sunt recoltate nici macar pentru furaje si se trece direct la aratul in brazda.

Daniel Botanoiu: Pai, ati raspuns prin intrebarea dumneavoastra. Ati raspuns la prima intrebare. Sigur, cultura de porumb a fost afectata si asta in special in regiunile mari producatoare. Cultura de floarea soarelui, partial afectata si ea, la fel cum a fost afectata si cultura de rapita soia… afectate. Ca sa stiu cine este vinovat… Nu… Sunt institutii ale statului care verifica cine sunt vinovatii. Cert este ca, din punct de vedere al producatorului, pentru ca pana la urma sunt si eu fermier, spun ca nu intodeauna am avut mecanismele astfel incat sa pot sa duc apa la planta. Nu in toata Romania poti sa faci lucrul acesta pentru ca nu ai… Ati vazut si dumneavoastra. A scazut debitul raurilor, a scazut debitul Dunarii. De unde se mai duce apa la plante, daca tu nici macar nu poti s-o mai aduci in zona de captare? Motiv pentru care noi, la nivelul asociatiei, am propus niste masuri si poate una dintre ele, care este cea mai adecvata, este cea de captare a apei in perioadele favorabile. Adica sa facem acele buzunare, le numim noi cu apa, care sa-ti permita, in momentul in care ai cantitati mai mari de apa, sa acumulezi acolo si dupa aceea sa le utilizezi. Pentru ca anul asta a aratat ca nici Dunarea nu poate sa faca fata, nici macar Siretul, nici Prutul, niciun lac interior, Oltul, Jiul sau Tarnavele. Motiv pentru care noi trebuie sa facem investitii in domeniul asta, de a asigura resursa de apa prima data si dupa aceea sa facem investitii in sisteme care sa permita sa duca apa la plante. Pe de alta parte.

Sorin Manea: Ma iertati ca va intrerup noi cine, pentru ca deocamdata noi, noi facem…

Daniel Botanoiu: Statul impreuna.

Sorin Manea: Noi sunt doar producatorii…

Nu ne putem baza pe banii europeni. Noi trebuie sa ne bazam pe ce avem aici

Daniel Botanoiu: Noi platim niste taxe si impozite, producatorii, dar pana la un anumit nivel putem sa facem investitiile astea. Dar de la un anumit nivel in sus nu iti permiti sa le faci. Adica aceste captari mari de apa nu o sa poata sa le faca niciun producator, indiferent cat de mare ar fi el, pentru ca inseamna mult mai mult aici, de la autorizatii, mediu, apa. Deci, stiti foarte bine, aici trebuie o strategie nationala, deci o politica publica care sa permita realizarea acestor investitii. Deci captari, indiferent ca e apa de suprafata, ca este apa subterana, ca e marina, ca ce vreti dumneavoastra. Deci toate aceste ape reziduale, indiferent toate, tot tipul de ape, ele trebuiesc captate pentru ca schimbarile climatice de anul, din vizibile, anul asta mai mult decat in alti ani, o sa le vedeti in continuare. Deci nu ne asteptam la ceva bun in viitor. Si pentru a avea in continuare agricultura trebuie sa avem tehnologii care sa utilizeze cantitati mici de apa. Trebuie sa ducem apa la planta mult mai eficient decat am facut o pana acum. Si inainte de a face aceste investitii: canale, modernizari de SPP-uri, introducerea, achizitia de instalatii, nu stiu ce, trebuie sa ne asiguram ca avem apa, ca avem de unde sa o ducem, pentru ca stiti cum suna asta? Eu nu am apa, da, am Mercedesul in curte, dar nu am motorina sa merg cum Mercedesul. Asa se intampla si aici. Deci, daca ai motorina, e sigur ca mergi cu masina respectiva. In agricultura trebuie sa ai resursa de apa, ca asta este resursa inepuizabila. Apa dulce, trebuie sa ai apa si sa ai cu ce sa o distribui. Adica sa folosim din ce in ce mai mult inovarea in domeniul asta si, toate noutatile, toata tehnologia nou aparuta, desi asta inseamna costuri suplimentare, asta inseamna programe nationale. Asta inseamna acel PNS despre care discutam. Asta ne doream sa fie PNRR da, din pacate, domnul Ghinea si cu cine a mai fost acolo au considerat ca nu este cazul sa fie agricultura prezenta. Si va mai spun un lucru, ca tot discutam in ultima perioada ce masuri si cum… Noi am solicitat ca in Comitetul de Monitorizare al PNRR, stiti ca exista un comitet la nivel national, sa fie o asociatie a producatorilor agricoli? De ce? Acolo se discuta de energie verde, acolo se discuta de hrana, se discuta de impadurire. Or, astea se fac pe terenuri. Care terenuri? Aflate in administrarea sau proprietatea agricultorilor? Domne, nu-i niciuna. Deci nu e niciuna. Deci, daca va uitati, acolo este Camera de Comert, nu stiu din ce stat. Cei cu LGBD… Il gasiti acolo cu verzii, gasiti acolo, cu ce vreti dumneavoastra. Numai agricultura, nu e niciunul. Si am facut solicitarea din nou. Am zis domne, mai evaluati punctajul pentru ca noi aveam 80 de puncte, dar nu am intrat in ce criteriu a facut domnul Bolos acolo? Si am zis lasati-ne, si pe noi ca discutati de teren, discutati, de apa… Sa stim si noi ce avem de facut. Nici acuma ne-a dat un raspuns din ala kilometric ca „vom analiza pe parcurs, sa vedem in functie de prioritati si de nu stiu ce…” Ba, da drumul nu-l faci, nu-l faci aici, orice construiesti nu-l faci pe un teren? Terenul al cui e? Nu este asa? Nu diminuezi din el hrana, ca nu mai zic… Discutam de securitate, de siguranta alimentara, de nu stiu ce. Orice drum, orice bloc, orice rezidenta… Scoti din terenul agricol, adica din ce scoti? Din ceea ce produceai pentru ala. Vine Comisia Europeana iti interzice sa folosesti pesticidele. Nu mai folosim cat foloseam pana acum. Ne mai reduce si ala cantitatea. Ii da numai provocari, numai riscuri pentru agricultura. Si cand este sa ii creezi masuri, hop! Nu se poate. Prin PNRR nu se poate. Prin PNS nu mai vedem ce ne mai aproba si cum ne aproba la Comisia Europeana. Schiopatam pe acolo si asa si banii europeni vor veni din ce in ce mai greu. Deci noi trebuie sa ne bazam pe ce avem aici. Asta-i motivul pentru care v-am raspuns la intrebarea dumneavoastra, ca nu stiu cine sunt vinovatii, dar stiu ce nu functioneaza.

Cat de real este pericolul lipsei de hrana si cum a ajuns Romania sa cumpere carne de porc?

Sorin Manea: Ati vorbit despre hrana si despre pericolul acesta al lipsei hranei in viitor pentru omenire, si pentru romani, evident. Se discuta foarte mult, mai ales ca vin sarbatorile de iarna, mai sunt doua luni si ne apropiem de zona de iarna si romanul este un mare consumator de carne de porc. Am vazut ca Romania din ce in ce mai mult importa carcasa de porc din tarile UE si am ajuns …

Daniel Botanoiu: Schimburi comerciale.

Sorin Manea: Corect. Da, face schimburi comerciale cu tari din Uniunea Europeana si produce tot mai putin carne de porc. Ce s-a intamplat si de ce nu se ia atitudine in privinta asta? Ca Romania din unul dintre marii producatori de carne de porc sa ajunga sa cumpere carcase din toata Uniunea Europeana.

Daniel Botanoiu: Domnul Manea, deci noi am mai discutat subiectul asta. Nenorocirea a inceput de la pesta. Pentru ca pesta porcina africana, practic a dus la decimarea efectivelor de porci din complexe, din unitatile mai mari, mai mici ale Romaniei. Si au ramas.

Sorin Manea: Dar, ma iertati, fac o paranteza. S-a aflat pana la urma, prin investigatie, de unde a venit pesta asta, porcul ala mistret din Ucraina. Cine l-a trimis?

Daniel Botanoiu: Putin mai conteaza cine l-a trimis? Putea si Mao Tze Dun sa il trimita… important este efectul. Deci, la ora actuala nu ai practic efectivele de de carne de porc in Romania care sa satisfaca piata. Nu ai reproducatorii care sa iti permita cresterea lor in spatii de genul asta, motiv pentru care noi am solicitat la nivelul asociatiei ca sa intre in functiune acea lege care ea este valabila de doi ani si nu avea norme… Cu reproductia la porc si pasare. Slava Domnului ca de doua saptamani a intrat, in doua trei saptamani a intrat in vigoare si acel ordin de ministru care permite realizarea investitiilor, pentru ca pe reproductie, adica achizitia de grasuni, ca noi de fapt acolo vedeti dumneavoastra, dezechilibru major, nu vine obligatoriu numai din schimbul comercial de carne. Marea majoritate este trecuta pe achizitia de grasun si introducerea in fermele comerciale in ferme de crestere, motiv pentru care aceste costuri sunt destul de mari. Daca tu achizitionezi de la puiul de o zi, de la grasun la 25 de kg, deci achizitionezi si platesti aceasta genetica care este foarte scumpa, aducand in Romania si crescand in Romania acest porc. Tu il creezi cu ce? Cu cereale. Carnea ta este mult mai buna. Deci ati vazut? Gustoasa, comparativ cu ceea ce importi de afara. Si la un moment dat, costul, cererea, energia, piata desfacere, managementul, dotarea fermei, investitii si toata povestea asta fac, la un moment dat, ca pretul carnii tale de porc sa fie mai mare decat ceea ce aduci de-afara si marea majoritate prefera, si in special pe marca proprie, lanturi mari de magazine…si mai stiu ce… aduc aceasta carne direct de afara. Aducand-o de-afara intra in competitie cu a ta, totusi, costuri foarte mari. Ce zici tu? Domne eu inchid ferma ca nu am ce sa fac. Eu nu pot sa produc scump. De ce produc scump? Pentru ca produc calitate. De ce produc scump? Pentru care sunt niste bune practici agricole. Deci eu nu ma pot compara… Graul meu din Romania calitativ, nu ma pot compara cu cel din Ucraina sau cu cel din Rusia. Pentru ca ei nu respecta bunele practici agricole europene in care spune cantitati de pesticide, ingrasaminte, ceea ce trebuie sa contina metale grele… si mai stiu ce… Tu le respecti pe astea. In schimb, competitorii tai nu! Competitorii tai aduc plante ameliorate genetic, ca ii hibridul de porumb sau soia sau,… si produc mai ieftin decat produci tu. Si atunci, piata fiind libera, cum ne place sa spunem, cu neoliberalismul asta, evident ca duce la ce? La moartea fermierului roman, la moartea celor care produc, nu din faptul ca nu ar putea fi competitiv, ci ca el respecta niste principii, niste drepturi… si primeste foarte putin de la piata comparativ cu ceea ce investeste. Si va dau exemplu daca tu produci rosia cu un leu si in piata primesti 50 de bani pe acea rosie. Diferenta de la 50 de bani la un leu trebuie sa gaseasca masuri de sprijin ca sa mai existe. La nivel national. Si atunci aceasta diferenta, daca nu gasesti prin instrumente de sprijin, fie national, fie european, nu fac decat sa pun cheia pe migratia populatiei, parasirea, abandonarea zonei rurale, pierderea durabilitatii peisagistice, biodiversitate si tot ceea ce vedeti dumneavoastra. Ca, pana una alta, fermierul roman este cel care intretine mediul rural, este cel care face curatenie dupa cei care arunca sticle goale, moloz si nu mai stiu ce pe campurile Romaniei. Mai nou, acum le, duc si pun paduri de parca exista gunoieri acolo.

Sisteme antigrindina nu avem, irigatii nu avem… asteptam moartea fermierului roman

Sorin Manea: M-as opri putin si asupra acestui subiect cu ingrasamintele. In momentul de fata, fermierii romani sunt nevoiti sa importe pentru ca nu mai prea au de unde sa ia ingrasaminte. Singurul combinat din Romania este aproape de…

Daniel Botanoiu: Ii zicem a fost, aveti dreptate, a fost…

Sorin Manea: Fost… E pe marginea prapastiei si nu e o chestiune de siguranta nationala, pentru ca la momentul de fata cred ca orice tara incearca sa-si…

Daniel Botanoiu: Siguranta… Merge cam departe de securitate. Deci securitatea alimentara este pusa la grea incercare, pentru ca atata timp cat a existat gaz, dumneata l-ai vandut. Esti pe piata libera, e evident, e societate privata, l-ai vandut si dupa aceea ai spus domne ca a, iti produc ingrasamant, e un santaj asta, iti produc ingrasamant, dam gaz ieftin ca sa iti asigur un necesar. Ajungi la astfel de… Ajungi la astfel de momente. Si poate ca ar trebui regandit sistemul asta, ca de asta va spun noi nu avem nevoie de strategii, de legi, de viziune, noi avem nevoie de o politica publica acceptata de toate partidele politice si domnul ala este cadru general, indiferent cine vine la putere, respecta… Bai, daca am stabilit sa facem Siret-Baragan, toti, am votat strategia asta si am introdus-o in politica publica, indiferent cine vine la putere, nu schimba. Pentru ca, ati vazut si dumneavoastra, anul asta incepem investitiile pe Dobrogea la sistemul de irigat se schimba ministrul vine unul de la oricare alt partid si zice „nu e important Constanta domne… sa ne mutam pe Ialomita”, si facem altceva pe Ialomita. Si ala intre timp, e investitie nefinalizata la Constanta, se deterioreaza stiti dumneavoastra, ca sunt colectorii de fiare vechi care au prosperat si vedeti in satele din Romania vedeti foarte multa investitie realizata de colectorii de fier vechi. Si uite tot asa si noi suntem vesnic investitori intr-un sector pe care nu-l mai finalizam. Intelegeti? Sectorul asta de irigat, care este extrem de important si nu numai irigat… Deci aici trebuie sa vedem si cresterea nivelului, cresterea precipitatiilor si controlul la ceea ce se intampla astazi, pentru ca noi avem un sistem national antigrindina, dar care el nu este finalizat si romanii nu stiu lucrul asta. Si zice Domne, dar de ce acolo se intampla si dincolo, nu? Pai Moldova are finalizat, ungurii au finalizat, nu mai discutam de Grecia, nu mai discutam de Statele Unite, Germania sau Franta. Deci noi nu avem aici un deci sectorul asta, sistemul asta antigrindina sa fie acolo, sa acopere toata tara? Deci el este fragmentat, pentru ca investitiile facute initial au fost pe zonele cu risc maxim, adica viticultura, pomicultura si dupa aceea s a trecut la extinderi. Mai vedeti discutii de genul zice „domne, zice, a venit grindina si a lovit in zona X” pai da pentru ca pe zonele locuite nu ai voie sa dai cu rachete, acolo trebuie sistemul celalalt… Vine avionul insamanteaza norul si atunci permite detensionarea lui. Adica nu mai ajunge piatra cat pumnul sau cat oul de gasca. Da, sunt lucruri pe care trebuie sa le avem in vedere. Pamantul si apa dulce sunt resurse la care trebuie sa ne uitam cu foarte mare atentie, motiv pentru care spun ca este o chestiune de securitate alimentara care trebuie judecata altfel decat a fost judecata pana acum. Daca nu vrem sa dam de lucru la producatorii de ingrasamant din alte state, nici macar europene, daca nu vrem sa avem migratie in tara, daca vrem sa producem de calitate, pentru ca sa nu va imaginati ca ce vine de afara are si o calitate foarte buna. Ingrasamantul respectiv… Ia dupa pret. Stiti foarte bine, toata lumea se uita. Domne, ureea e buna la pret, venita de acolo, da nu se mai uita saracul, sa vada „ba da care ii continutul, care este capacitatea de a se dezintegra, ajunge la planta, nu ajunge in timpul in care eu am nevoie sa ajunga?” Deci sunt lucruri pe care nimeni nu le mai analizeaza si se uita fix la pret.

Politica hipermarketurilor ar trebui schimbata!

Sorin Manea: Si o ultima intrebare am vazut in aceasta perioada, in ultimele sase luni, in diferite hipermarketuri, lipsuri si afise la rafturi. Nu vindem mai mult de sase sticle de ulei per persoana. Acum era cu zahar, nu vindem mai mult de sase…, care e semnalul, adica un semnal prost pentru populatie, ca si cum s-a creat deja un neajuns in piata si se creeaza exact efectul invers oamenii cauta sa cumpere mai mult, sa-si faca… Sa faca o depozitare pentru urmatoarea perioada de astfel de alimente. Care e semnalul in piata de… Mai reusim sa ne dam seama care e realitatea?

Daniel Botanoiu: Nu e de acuzat consumatorul care face ceea ce isi rezerva, pentru ca, va marturisesc, ganditi va ca sunt aproape 12 milioane de cetateni care au salariul minim pe economie. Corect? Sau undeva pe acolo. Orice leut pe care il poate castiga inseamna un leu pe care il adauga in portofelul copilului, pentru ca el zice Domne, cumpar orezul acum, faina, acuma uleiul acum ca este mai ieftin. El face o economie de 200 de lei. Asta reprezinta mancarea copilului la scoala intr-o luna de zile, deci nu este de acuzat el. Problema este ca, din punctul meu de vedere, si noi am mai spus-o la nivelul asociatiei, cred ca politica hipermarketurilor in Romania ar trebui oarecum schimbata. Si va dau un exemplu anul asta… Noi am produs la nivelul fermelor, am produs tomate inima de bou, dar suta la suta romanesc, cu samanta romaneasca, fara pesticide adaugate, ca sa avem continut de metale grele, in ideea ca vom vinde in doua lanturi mari care detin peste 80 la suta din piata Romaniei. Astazi, ca vom vinde aceste tomate, adica tomate de o calitate extraordinara, sa ajunga pe farfuria romanilor la un pret echilibrat. Pai noua nu ne-a oferit nici macar jumatate din pretul de la raft. Ei au pus un pret foarte mare la raft. Evident ca romanii se uitau la casoletele alea, vedeau doua rosii acolo si a zis „Domne, nu le iau, ca mi se par ca sunt cam moi ca sunt nu stiu cum”, dar rosia romaneasca e inima de bou, este o rosie ajunsa la maturitate cu o calitate extraordinara, dar are un defect: e moale, desi nu tine foarte mult, adica nu joci fotbal cu ea peste o luna, cand joci cu cele aduse din import. Motiv pentru care, dupa circa doua saptamani, ne-au spus lanturile „Stiti, nu se vinde!” Bun, si noi ce facem? Avem contracte cu dumneavoastra, preferam sa va platim penalitati, dar nu putem sa o luam. Asta este motivul pentru care o spun. La nivel national trebuie sa existe depozite construite cu bani de la stat, ca nu o sa aiba producatorul si mai ales in praful asta astazi sa se duca la banci si sa ii mai dea bancile asa usor. Se fac depozite mari de colectare a marfurilor, de depozite, de frig, sa poti sa le tii pe o perioada mai lunga de timp. Procesare. Investitii facute in industria agroalimentara, pentru ca nu au beneficiat. Industria agroalimentara romaneasca nu a beneficiat de investitii foarte mari in ultima perioada si se vede. Si atunci producatorul, daca are posibilitatea, vinde in piata produsul proaspat. Daca nu il transforma, face suc de rosii, face bulion, face ceva cu produs furat, nu sa-l arunce la groapa cu gunoi, sa faca compost in el. Care compost nici macar nu poate sa il utilizeze anul asta. Ingrasamant il utilizeaza peste cat timp? Asta e si motivul pentru care spune „Sunt cateva lucruri care trebuiesc indeplinite cu atentie la sol, la apa dulce, la functionarea pietei si la investitii”. Deci eu am, nu-i mai spun binom asa…, eu am trinomul asta „piata asociere finantare”. Deci asta daca functioneaza corect atunci putem sa spunem ca respiram, ca toata lumea isi face treaba si ca nu dispar producatorii romani. Ati vazut ca cel mai delicat, in ultima perioada, este soarta fermelor mici si mijlocii, pentru ca cei mari, daca sunt un pic diversificati, rezista cat or mai rezista. Si ei stau pe credite, pe datorii, pe tot ceea ce inseamna aceste imprumuturi pe care le fac in vederea dezvoltarii. Dar primul… Deci primele falimente le vedeti la fermele mici si mijlocii?

Cum dispar produsele romanesti si cum apar produsele marca proprie de hipermarket!?

Sorin Manea: O singura intrebare stiu ca am zis ca e ultima, dar mi-ati mai ridicat un subiect care ma ingrijoreaza. Cam cat la suta din marfa romaneasca care teoretic ar trebui sa ajunga in hipermarketuri sa fie consumata, ajunge in stadiul sa fie refuzata si, evident, aruncata. In loc sa ajunga bulion, in loc sa ajunga muraturi in loc sa ajunga…

Daniel Botanoiu: Domnul Manea. Deci, riscul cel mai mare sunt aceste marci proprii. Si va explic. Deci vedeti marca… Hai sa dam… La mezeluri, spunem domne exista un producator roman si marca proprie a magazinului, a supermagazinului respectiv. Cand face marca proprie, ca sa il termine pe producatorul roman, care are o calitate foarte buna, da el vinde sub brandul lui. Ce face? Vine la mine, care sunt producator mai mic, sau la altii care nu au acces la aceasta piata, dar si-o doresc. Si vine si spune Domne, zice, imi produci salam, imi produci sunca presata sau ce… Sub brandul meu. Dar imi produci la 4 lei daca vrei asa bine, daca nu, nu. Eu fiind cu investitiile la limita, cu returnari de credite, ca trebuie sa le dau, cu proiecte probabil europene in derulare. Ce fac? Zic, daca castig doi bani, e bine, zic. Dau drumul la marfa si nu mai ma intereseaza brandul meu… Popescu sau cum ma cheama pe mine, asa, dau sub brandul lui. Azi asa, maine asa, poimaine o sa zic ca nu mai vreau 4 lei. Ceea ce se intampla astazi in piata, zice vreau 3 lei jumatate daca vrei asa bine, daca nu, nu. Si atunci sigur ca nu poti sa-i mai dai cu trei lei jumatate. Asta dispare intre timp, ca nu cumpara nimeni cu 7 lei si asta cu 3 lei jumatate. Parizerul sau sunca sau ce vreti dumneavoastra. Eu dispar si baietii astia destepti aduc de afara, ca asta de fapt este ceea ce ii trimite pe ei in lupta asta. Da. Si aduc de afara. Nu mai conteaza calitatea. Sa nu va imaginati ca are calitatea produsului romanesc. Niciodata. Eu nu spun ca sunt infecte, dar nu au aceasta calitate ridicata a produsului romanesc si o sa gustati ce vreti dumneavoastra si de acolo si de acolo. Si automat peleagra, ca sa ii spun asa cea mai mare este acesta marca proprie, pe care o sa o vedeti peste tot. Zice producem marca proprie. De ce? Consumatorul se uita la ce e mai ieftin, ca nu isi permite la ora actuala. Ma rog, eu am mai vazut si cazuri de-astea de exceptie, cu telefoane, placi de-alea mari pe mana, cu cheia de la Mercedes si cumpara iaurtul cel mai ieftin. Deci asta e mentalitatea. Nu-l poti condamna pe consumator. Motiv pentru care eu cred ca aceasta politica a lor ar trebui sa se schimbe oarecum in sensul asta. Si retorica aia ca „domne, nu avem de unde sa luam din Romania sau ca lucreaza el cu un producator, vedeti reclame, Tanti Elena si matusa Gica au livrat la noi in magazin”, povesti frumoase, deci… Vandute cui? Celui care nu pricepe si care nu stie nici cum arata macar gustul ala de rosie adevarata. Intelegeti? Nu s-a orientat spre asta, ca se orientau imparteam riscul: eu producatori, tu distribuitori, tu lant de magazine. Si asta nu o fac afara. Deci afara au o limita si spune nu pui mai mult de pretul la care ai achizitionat mai mult de 12%. Aici iti spune cat vrea el. Nu e o problema. Deci asta face parte din acea politica de securitate alimentara a Romaniei care trebuie legiferata. Iei taurul de coarne si te apuci de treaba.