Strategia Ministrului Energiei, Virgil Popescu, de eliberare totală și definitivă a României din chingile energetice ale Rusiei are doi piloni. În primul rând, vorbim despre o creștere a capacității interne de producție. Guvernul investește în construirea reactoarelor 3 și 4 de la Centrala Atomoelectrică de la Cernavodă și încurajează și utilizarea altor surse de energie regenerabilă. Mai mult decât atât, în pofida ezitărilor celor de la OMV Petrom, în curând va începe și extracția de gaze din perimetrul Neptun Deep, din largul Mării Negre.
În al doilea rând, România încearcă să obțină acces la gaze naturale din state care nu sunt apropiate de Federația Rusă. În ultimele luni, s-a reușit creșterea cantităților de Gaz Natural Lichefiat (GNL) aduse pe ruta Grecia-Bulgaria. Mai mult decât atât, statul urmează să primească energie și din Azerbaidjan, ale cărei relații cu Kremlinul sunt reci, în special din cauza conflictului cu Armenia. Pe 17 decembrie, la București va fi semnat contractul privind rețeaua electrică Azerbaidjan-România-Ungaria via Georgia. La eveniment va participa și premierul maghiar, Viktor Orban, care pare să fi conștientizat, în sfârșit, că se plasase din punct de vedere geopolitic în tabăra loserilor.
Un alt stat cu care putem colabora din punct de vedere energetic este Kazahstanul. Ministrul Virgil Popescu a depus eforturi remarcabile și în această direcție, iar acum România începe, treptat, să culeagă roadele. La începutul lunii octombrie, Popescu a efectuat o vizită oficială în Kazahstan, în cadrul căreia au fost semnate documente care garantează accesul nostru la resurse petroliere ale statului din Asia Centrală. Mai mult decât atât, conform Mediafax, ministrul a reușit și să asigure o creștere a investițiilor în România din partea KazMunayGas (KMG), compania care deține Rompetrol.
Trebuie evidențiat faptul că, în special în contextul războiului din Ucraina, relațiile bilaterale dintre România și Kazahstan sunt mai puternice decât oricând. Kazahstanul este cel mai important partener comercial al României din Asia Centrală. În primele opt luni din 2022, exporturile au crescut cu 269,6%, iar importurile cu 101%. Țițeiul constituie cea mai mare parte a importurilor, ceea ce ajută bineînțeles România să își reducă și mai mult contactele energetice cu Federația Rusă.
Securitatea energetică a țării noastre a fost unul dintre principalele subiecte ale întâlnirii dintre Virgil Popescu și ambasadorul Kazahstanului în România, Nurbakh Rustemov. Discuția, care a avut loc miercuri, 14 decembrie, a arătat că ne putem baza cu adevărat pe kazahi. În momentul de față, având în vedere că această colaborare este bătută în cuie, putem spune că procesul de obținere a independenței energetice de către România a devenit ireversibil.
Conform unor surse apropiate de ministrul Popescu, Rustemov ne-a asigurat că întărirea relațiilor bilaterale reprezintă o prioritate strategică pentru Kazahstan. Bineînțeles, asta e o veste foarte proastă pentru Rusia lui Putin, care își vede diminuată influența atât în Europa de Est, cât și în Asia Centrală. Pentru supraviețuirea puterii de la Kremlin, menținerea potențialului de șantaj energetic asupra Europei este esențială. Dacă acest potențial dispare, regimul de la Moscova se va prăbuși ca un castel din cărți de joc. Până acum, datorită acțiunilor lui Virgil Popescu, România și-a îndeplinit partea ei de misiune.
De unde știm că România poate avea încredere în Kazahstan? Există certitudinea că parteneriatul e suficient de puternic pentru a rămâne funcțional vreme de ani de zile sau chiar decenii? O privire mai atentă asupra politicii externe a regimului de la Nur-Sultan (Astana) ne oferă motive temeinice de optimism.
În ianuarie 2022, protestele din Kazahstan, chiar dacă au fost înăbușite de intervenția militară a Rusiei, nu au fost lipsite de efecte. Dictatorul Nursultan Nazarbaev, care condusese țara cu o mână de fier de la obținerea independenței (1991) până în 2019, a fost îndepărtat definitiv din structurile guvernamentale. Ulterior, mai ales în contextul înfrângerilor umilitoare suferite de armata rusă pe câmpurile de luptă din Ucraina, kazahii au început să se îndepărteze de Moscova și să se apropie din ce în ce mai mult de democrațiile europene.
De asemenea nu trebuie ignorat și faptul că Kazahstanul își întărește relațiile bilaterale nu doar cu România, ci și cu SUA și Germania, încheind din ce în ce mai multe contracte cu companii din aceste țări. La Summitul Parteneriatului Asiatic, desfășurat în Kazahstan în luna octombrie, Vladimir Putin a fost umilit de ceilalți șefi de state și de guverne. Inclusiv președintele kazah, Qasym-Jomart Tokaev, l-a făcut să înțeleagă că nu a mai rămas nimic din mitul Țarului înfricoșător care impune respect prin simpla lui prezență.
Evoluții și mai recente ne arată că cei din Kazahstan au ieșit definitiv din sfera de influență a Moscovei. Disperarea rușilor e reflectată de o declarație a ambasadorului rus de la Nur-Sultan, care îi amenință pe kazahi cu o nouă „operațiune militară specială”. Cei vizați înțeleg însă foarte bine că această amenințare nu reprezintă decât un bluff jalnic
Imaginea de ansamblu e clară: relațiile dintre Moscova și Nur-Sultan nu mai pot fi reparate. În mod evident, asta presupune un spațiu suplimentar pentru dezvoltarea parteneriatului dintre România și Kazahstan. Virgil Popescu a mizat pe opțiunea câștigătoare. Cu resursele venite din Asia Centrală, România pune în sfârșit capăt crizei energetice.
